Umple golurile
Am făcut fotografia aceasta de la masa la care mi-a plăcut cel mai mult să lucrez vara asta. Și mi-am dat seama de un lucru foarte important: aș putea să văd doar rafturi goale, chiar dacă știu că sînt așa dintr-un motiv practic – e greu să ajungi acolo sus și să iei sau să pui cărți. Sau, și aici vine revelația, aș putea să citesc această imagine într-o altă notă: acelea sînt goluri pe care trebuie/ pot să le umplu. Cu cărți, cu informații noi, cu sentimente, cu bucurii și cu supărări. Cu experiențe și cu oameni și cu povești, multe povești.
Rafturile acestea se transformă astfel și capătă puteri miraculoase.
Iar înălțimea reprezintă efortul depus pentru a le umple. Efortul depus pentru a ajunge la acele experiențe noi.
Și-așa, locul meu preferat de vara asta devine unul dintre locurile mele preferate din viață.
Mi-aș putea închiria masa acolo. Ca într-un restaurant în care, în loc să te hrănești cu mîncare, te hrănești cu idei.
Ideea de a vedea doar golurile vs Ideea de a vedea șansa de a le umple.
