PRACTICA BUCURIEI
Un exercițiu pe care l-am uitat
Actorul Matthew McConaughey povestește, într-un newsletter pe care îl scrie săptămînal, întîlnirea sa cu pescarii Bozo din Mali. Acești oameni trăiesc după ritmul naturii. Cînd rîul Niger crește în timpul sezonului ploios, apa le inundă terenurile și le distruge casele. Pescarii se refugiază pe terenuri mai înalte. Cînd se termină ploile, în octombrie, oamenii se întorc și reîncep să construiască. Dansînd și bucurîndu-se, ca și cum ar fi prima dată cînd ar construi un loc al lor. Știind, însă, că peste doar 8 luni, acele case vor fi luate de ape din nou și iar se vor muta și iar vor reveni.
De ce nu se mută într-un loc mai sigur, unde locuințele pe care le construiesc să dureze mai mult? Pentru că „arhitectura e un verb”, i-a spus șeful unuia dintre aceste sate lui McConaughey.
Mă uit la noi zilele acestea, la ce e în jur. Ne temem de AI că ne va fura locurile de muncă, dar sîntem deja obișnuiți să vorbim în engleză cu livratorii care ne aduc mîncarea la prînz. Ne plîngem că autoritățile nu îndepărtează zăpada căzută în exces într-o noapte, în timp ce trotuarul din fața casei e complet blocat. Și rămîne așa o săptămînă întreagă, pentru că nu facem nimic. Ni se pare atît de normal să deschidem o bere rece din frigider, încît uităm că bunicii noștri, cînd erau copii, își țineau alimentele în cămări.
Ne-am obișnuit să trăim bine. Să avem. Atît de tare încît am uitat de unde am venit. Am uitat că au trecut doar 37 de ani de cînd nu existau nici livratori de mîncare, nici străini cu care să schimbăm 20 de cuvinte în engleză, de cînd zăpada era chiar mai mare și tot n-o curăța nimeni, dar nu ne puteam plînge pentru că oricum nu ne asculta nimeni și, de fapt, nici măcar n-aveam dreptul ăsta. 37 de ani de cînd viața noastră de acum era, cel mult, un vis excentric, nebunesc.
Nomazii Bozo din Mali trăiesc în funcție de anotimpuri. Pescuiesc, din asta trăiesc. Dar migrația lor cred că înseamnă altceva: este o aducere aminte a faptului că nimic nu e perpetuu, nimic nu e de-a gata. Să își construiască o casă în fiecare an, din nou și din nou, devine astfel o bucurie pe care o vor ține minte.