Despre zbor
și un vechi vis
Am mai scris despre zbor. Dar cum nu scriu pentru nimeni alticineva decît pentru mine, nu contează dacă voi relua acest subiect. Pe de altă parte, am primul cititor care s-a abonat cu plată la textele mele, așa că sînt recunoscător și azi scriu și pentru B.
Povestea e așa: nu mai știu cînd am experimentat pentru prima dată zborul. Adică nu știu dacă a fost în vis sau în muzică. În vis, era unul recurent, plecam în zbor cu patul de la bunici din cameră și coboram pe scări, apoi pluteam pe geam și iată, ajungeam afară, pe aleea din spatele blocului. Plutirea era lentă și lină, ea în sine ca un vis într-un vis.
Cam în aceeași perioadă, am auzit pentru prima dată o melodie a trupei Abba. Eram prea mic ca să înțeleg versurile, dar mă fascinau armoniile, vocile, rotirea hipnotică a rolelor de la casetofonul maroniu deschis, pe care îl țineam cu mîndrie în brațe, sprijinit de un perete.
Mult mai tîrziu, am aflat numele melodiei: Eagle. Apoi, și versurile. Și-o să le copiez aici pentru cei care nu le știu:
They came flying from far away
Now I’m under their spell
I love hearing the stories that they tell
They’ve seen places beyond my land
And they’ve found new horizons
They speak strangely but I understand
Cumva, nu știu cum, cînd ascultam cîntecul ăsta intuiam că era ceva la care visam. Ar fi putut fi orice, însă sentimentul era prea mare, ca și cum știam că era altceva în mine. Ceva ce puteam să descopăr doar la timpul lui.
Atunci eram prea mic.
Acum știu că am înțeles acea vorbire ciudată.
Dintotdeauna.
